Articol scris de
DR. DIANA PLACINTESCU
Pielea este organul cel mai vizibil la nivelul căruia putem citi vârsta. La îmbătrânirea cronologică se adaugă semnele îmbătrânirii fotoinduse, generată de supraexpunerea la ultraviolete, iar în cazul femeilor, putem vorbi și de o îmbătrânire hormonală, determinată de reducerea producției de hormoni sexuali, în principal de estrogeni, hormonii specifici feminini.
Menopauza se definește ca acel moment din viața femeii urmat de 12 luni de amenoree. Este deci un diagnostic retrospectiv. Aceste 12 luni, în clasificările mai noi, se definesc ca perimenopauza, deși modificările hormonale care duc la amenoree încep de fapt cu câțiva ani mai devreme. Este vorba de modificări în activitatea foliculilor ovarieni, care determină alte modificări endocrine, biologice și clinice.
Principalii actori hormonali ai acestor schimbări sunt estradiolul, LH, FSH, AMH, Inhibina B si GnRH. Nici hormonii masculini, androgeni, nu sunt ocoliți de declin. Testosteronul și DHEAS scad și ei chiar dacă mai puțin accentuat decât cei feminini, iar acest fapt contribuie la uscăciunea cutanată și scăderea capacității de regenerare.
In perimenopauză putem vorbi de un declin oscilant al hormonilor, organismul încercând prin diverse mecanisme să compenseze încetarea funcției ovariene. Estradiolul scade și FSH crește, dar există variații mari ale valorilor, de aceea monitorizarea este uneori fără mare valoare diagnostică în această perioadă.
Odată cu instalarea menopauzei, la începutul perioadei numite post-menopauză, la început estradiolul este cu 50% mai mic decât la vârsta reproductivă.
Pielea este foarte afectată de aceste modificări hormonale, care determină scăderea conținutului de colagen și apă, reducerea elasticității și grosimii cutanate.
Impactul hormonilor asupra pielii este major, pielea este organul țintă cel mai important al hormonilor sexuali feminini (cu excepția aparatului genital). In primii ani postmenopauză scad accelerat elasticitatea și grosimea pielii precum și conținutul de colagen. Colagenul de tip I și III scade cu 30% în primii 5 ani postmenopauză, ceea ce s-a observat că este paralel chiar și cu scăderea masei osoase. Odată cu înaintarea în postmenopauză, se adaugă și uscăciunea și sensibilizarea epidermului, și reducerea marcată a capacității de regenerare și reparare a pielii.
Este foarte important ca femeile să știe că prăbușirea hormonală se produce în primii 3-4 ani postmenopauză, de aceea această perioadă este esențială pentru a trata efectul deficitului de estrogeni asupra pielii.
Această scădere este proporțională cu durata deficitului de estrogen mai mult decât cu vârsta cronologică ! De aceea cu cât mai devreme se intervine pentru a împiedica degradarea pielii; cu atât efectele tratamentelor și îngrijirilor cosmetice vor fi mai semnificative și mai durabile!
Ritualul de îngrijire a pielii trebuie respectat cu strictețe. Curățarea pielii este important să se facă dimineața și seara, pentru a îndepărta celulele moarte dar și praful, machiajul, poluarea care creează stres oxidativ. Dimineața este momentul în care pielea trebuie susținută, serurile cu vitamina C, acid hialuronic și peptide sunt primele care se aplică pe piele, apoi crema hidratantă și protecția solară sau SPF-ul. Seara este momentul în care pielea trebuie hrănită, cu creme mai onctuoase, cu conținut mai mare în substanțe active.
Produsele cosmetice trebuie alese dintre cele dedicate, în care substanțele active sunt gândite astfel încât să compenseze deficitele care apar în timp acid hialuronic, peptide, acizi grași esențiali, dar și substanțe care susțin matricea extracelulară din derm, creînd mediul favorabil pentru sinteza de colagen. Aceste substanțe sunt de exemplu hepes sau hedionă.
Consilierea cosmetică este esențială, deoarece crearea unor obiceiuri și ritualuri corecte și sănătoase va avea efecte pozitive și susținute pe termen lung.
În această perioadă femeile au nevoie de un ochi profesionist care să observe uneori chiar înaintea pacientei modificările la început subtile ale pielii, la 38-40 ani când ele încep să apară, și să creeze protocoale cosmetice și terapeutice care să mențină calitatea pielii iar, odată cu înaintarea în vârstă și în postmenopauză, să prevină și să trateze patologiile cutanate asociate menopauzei.
Rolul medicului dermatolog este să ajute femeile să treacă prin această perioadă provocatoare a vieții lor cu o calitate bună a pielii și stării de spirit, ceea ce înseamnă o mai bună calitate a vieții.
